Citește poezia lumina.n intuneric

Lumina-n intuneric…Pierdut eram in marea de pacate,
Pribeag, fara un tel sa am,
Fara sa stiu ce-nseamna bunatate,
Neputincios, fara speranta eu eram.

Doream sa am pe cineva aproape
Ca sa-i vorbesc de a mea suferinta
Sa-ntreb:De ce traiesc…? si poate…
De ce-i in lume atata neputinta?

De ce atata intuneric si bezna ma-nconjoara?
Unde e dragostea si pacea pe pamant…
Fericirea??…o clipa sta..si apoi zboara..
De ce doar de durere auzi vorbind?

Din drumul meu ratacitor prin lumea toata,
Mi-ai oferit, o Doamne, o noua viata
Cuvantul Tau, calauzitor, mi-arata,
Cum sa pasesc pe calea Ta curata.

Unul e singur care e Lumina mea.
El poate vindeca pe orisicine
De intuneric, tristete, amaraciune,
E insusi Dumnezeu, Taria mea!

Tot ce-mi doresc o Doamne cu ardoare,
E ca sa-mi luminezi a mea carare.
Fa-ma sa vad divina Ta splendoare
Pentru ca Tu esti Adevaratul Soare!
(referitoare la Ioan 1:4-5)