Citește poezia În trecerea prin viaţă

Timpul trece ca un vis
Printre clipe efemere,
Dar rămâne ce-a fost scris,
Ce-am făcut: bune sau rele.

În trecerea prin viaţă cred
Că viitorul nu îl pot cunoaşte,
Însă trecutul îl cunosc şi mă întreb:
Oare prezentul ce mai poate naşte?

Şi trec cu pas grăbit ca printr-o vale
Ce-ades coboară tot mai mult şi iute.
Vreau să paşesc de pe-nălţimi pe cale
Să urc din nou, s-ajung să stau pe munte.

Dorinţa tainică de a vedea chiar cerul
Mă va-nsoţi în trecerea prin timp
Dorinţa vie de a dezlega misterul
Să fiu mai bun, să iert, să fiu iubit.

În trecerea prin viaţă, azi, când mă opresc
Privind înspre oglinzi ce strălucesc în zare
Văd tot mai clar prin ele momente când greşesc
Atunci când judec şi când dragostea-mi dispare.

Fă din mine, Doamne, ce Tu vrei să fiu
Cât timp mai am să umblu prin lumea cea străină
De Dumnezeu, de viaţa promisă de-al Tău Fiu,
Şi să ridic, să mângâi, să scot de sub ruină.

Vreau planul Tău desăvârşit să se-mplinească
În viaţa mea deplin si orişicând;
Iar gândul meu ciudat să nu oprească
Ceea ce Tu deja ai hotărât în gând.

Şi chiar dacă vreodată nu voi putea să ştiu
Răspuns la multele-ntrebări cu care mă confrunt
Voi continua să cred trecând şi prin pustiu
Căci dacă Domnul vrea să aflu, îmi va fi cunoscut.

Şi pentru tot trecutul, şi pentru viitor
Îţi mulţumesc că-n toate ai fost şi că vei fi
Cu mine, ca să trec prin lupte-nvingător,
Şi în prezent să am tărie ca să birui.

Şi te mai rog azi, Doamne, la bine şi la rău
Tu să rămâi cu mine, simţindu-te aproape.
Ajută-mă în viaţă şi dă-mi puteri mereu
Să-ţi rămân credincioasă pe timp de zi şi noapte.