Citește poezia Floare de colţ

Mă ții în palma Ta, ca pe un dar de preț...
Ţi-am provocat atâta durere,
În schimb, Tu mi-ai dat mângâiere,
Ba mai mult, mi-ai slujit,
Iar eu...fără remușcări, Te-am rănit
Și cu fiecare atom,
Uitând că sunt doar un om,
Am continuat răzvrătirea...
Sfidând răsplătirea,
Mi-am înscenat un zbor,
Crezând că sunt nemuritor.
Şi construind aripi din nimic,
Am vrut să mă dezic
De spațiul și clipele mele...
Visând să dansez printre stele
Egoist, am ajuns nicăieri,
Plin de amar și poveri.
Aripa de ceară, topită
Sub căldura-Ți infinită,
Mi-a anihilat dorința
Și mi-a schimbat sentința...
În dreptu-mi scria vinovat,
Ai șters și ai scris vindecat,
Cu însuși sângele Tău
De Fiu de Dumnezeu!
Încă mă mai iubești
Și mă prețuiești,
Mă ții în palma Ta, ca pe o floare rară...
O floare de colț minunată,
Născută din colb și udată
Cu lacrimi de har; mă închin,
Mă aplec și privesc și suspin.
Văd urme de cuie și plâng,
În noapte petalele-mi strâng,
Împrăștii mireasmă de cer,
Mă scutur de ce-i efemer
Și cu duhul zdrobit Îți șoptesc:
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc!...