Citește poezia cu inima freu zdrobita

Căutăm pe cel iubit
Ce-a plecat „acasă”,
Dorim să ne fi întâlnit
Încă-un ceas la masă,
Însă nu e de găsit...

Nu mai e nici într-un loc.
Îl strigăm dar nu ne-aude
Și intră lacrimile-n joc
Despărțirea s-o tot ude,
Stâmpărând al jalei foc...

Chiar de vezi compasiune
În privirea celorlați,
Nu te-ajută, cauți minune
Privind Ochii Preaînalți
Și-o altă dimensiune...

Cu inima greu zdrobită,
Mângâiați cu veșnicia
Și cu Patria dorită
Ne împăcăm cu despărțirea
De ființa cea iubită.

(Cât ni-i dat să mai trăim
În inimă-i păstrăm vii
Pe aceia ce-i iubim,
Din inimi, cum bine știi,
Nicicând nu ne despărțim.)

Bune, rele, se adună
Peste vremea care vine,
Dar rămânem împreună
Și cu frunțile senine,
Pregătite de cunună...

Da! Pregătite de cunună
Sus, în slăvile divine
Unde nu mai e furtună,
Unde nu mai sunt suspine
Nici prezență importună.