Citește poezia Sa ne unim

Să ne unim dragi frați și surori în credință,
Noi toți cei ce trăim a Lui biruință!
Noi toți cei ce dăm azi gândului glas,
Să chemăm la credință pe toți câți au mai rămas.

Să îmbărbătăm pe toți cei care sunt pe Cale,
Care aduc în Viață clipă, de clipă schimbare,
În tot ce este mai de dorit și mai demn de primit,
Pentru toți cei ce prin Duh s-au zămislit.

Ah!, voi prieteni ce stați atât de nepăsători?
N-auziți voi chemarea cernută de flori?
Ce plutește în aerul ce se revarsă în zori?
Care e pretutindeni în mii și mii de chemări?

E în vântul ce-adie, peste nemărginita glie.
E în ploaia ce cade, peste pământ, peste ape.
E în raza de soare, ce-aduce lumii schimbare.
E în lună și-n stele și-n toată lumina din ele.

E în râuri, oceane și mări și-n necuprinsele zări.
E în apa ce-o bem și-n aerul ce-l respirăm.
E în tot ceea ce lumea de la Dumnezeu a primit!
E în tot ceea ce niciodată nu ne-am gândit.

E în pâinea de pe masă și în toți cei din a Domnului Casă.
E în Cuvântul ce cheamă pe cei ce nu au nicio teamă!
E în toate câte Dumnezeu ne-a dat când pe om l-a creeat.
Și e în toate câte omul a fost și va fi binecuvântat.

Voi toți cei ce ați ajuns cu necredința la apogeu,
Vă rugăm fierbinte, împăcați-vă cu Dumnezeu!
Nu lăsați ca al lumii mers în credință nehotărât,
Să vă fure esențialul din al Vieții Cuvânt!