Doamne, cu Tine nu mi-e teamă de nimic, căci Tu faci să curgă prin mine izvoare de apă vie. Când sufletul mi-e prins în lațul disperării, la Tine îmi ridic glasul cu credință și Tu pornești degrabă în ajutorul meu. Îmi dai drumul din temniță și mă scoți la loc larg, pe câmpii mângâiate de soare, unde iarba fragedă freamătă sub sărutarea vântului.
Când grijile mă copleșesc, îmi deschizi ochii la minunile ce mă înconjoară și iată, peste tot zăresc bunătatea Ta. Când sunt cuprinsă de teamă, mă iei de mână și glasul Tău îmi șoptește blând: "Nu te teme. Sunt cu Tine." De aceea azi, când grijile și temerile năvălesc din nou pe poarta sufletului meu și simt că sunt prea slabă să le țin piept, vin iar înaintea Ta cu speranță și cu inima deschisă, spunând:
Ascultă-mi ruga, Tată, căci Tu mă știi pe dinafară și pe dinăuntru și pricina tulburării mele nu este ascunsă dinaintea ochilor Tăi. Ba mai mult, Tu ai în față neîncetat trecutul și viitorul și înțelegi că toate temerile noastre se nasc pentru că nu-l putem schimba pe primul și nu-l cunoaștem pe al doilea. Dar în această clipă a prezentului te avem pe Tine și cu tine viața e un veșnic prezent, căci nici trecutul, nici viitorul nu au puterea să ne despartă de dragostea Ta.
Ia-mă sub ocrotirea Ta, ascunde-mă în brațele Tale, acolo unde niciun rău nu poate să mă atingă, acolo unde iubirea învinge orice teamă. Revarsă lumina Ta în sufletul meu, ca prin ea să lupt și să biruiesc. Căci Tu ești Domnul celor ce te caută, puterea celor slabi, speranța celor fără de speranță și singurul liman în care ne putem găsi pacea și mângâierea.