Citește poezia Deznadejdea

Mi-ai cunoscut puterea Mea cea mare
M-ai cunoscut ca tata la necaz,
M-ai cunoscut ca mama in durere…
De ce descurajezi pe cale azi?

Esti oare tu ca si aceia
Ce nu M-au cunoscut nicicand aici?!
Nu Te-am hranit?...nu Te-am pazit Eu oare?....
De ce in deznadejde stai ades?

Cuvantul Meu sa fie pentru tine
Povata-n drumul tau de zi cu zi,
Si n-astepta exemplu de la oameni
C-atunci pe cale te vei poticni……

Exemplu sa fiu Eu dar pentru tine,
Sa rabzi si sa iubesti in fiecare zi….
Si-atunci credinta ta,care ii mica,
Din ce in ce mereu se va mari.

S-asculti durerea celui care plange…
Sa il ajuti pe cel sarman,pierdut
Si sa vestesti speranta de salvare
La cel ce-n deznadejde e cazut…..

Sa fii lumina-n lumea asta n-care
Te-am pus sa luminezi ca si o stea,
Sa nu te stingi la orice adiere,
C-atunci…la vanturi nu vei rezista.

Sa te-ancorezi cu totul doar in Mine
Cand vezi ca vanturi bat mereu,mereu…
Si sa nu uiti caci vantul si furtuna,
Se-opresc atunci cand porunceste Dumnezeu.

Tu multumeste-I Domnului intruna
Si pentru val si pentru incercari si pentru toate ce-au venit,
Si sa nu uiti caci planul Lui e mare
Si e mereu,mereu desavarsit…

Chiar daca tu,cu ochii tai de carne,
Nu le pricepi si nu-ntelegi acum,
Nu intreba:”De ce-i asa?......o Doamne?!”
Si nu descuraja pe al tau drum.

Tu spune-i:”Voia Ta in toate sa se faca,
Caci eu nu sant decat… un bot de lut …
Ce Mana Ta cea Sfanta si curata,
Ma pregateste pentru Cerul Sfant….!”