Citește poezia Batranelul

Aplecat spre toamna vieţii,
Omul stă şi se întreabă:
„-Unde-s anii tinereţii?
Viaţa trece aşa degrabă!”

Când piciorul abia păşeşte
Pe cărarea de altădată
Şi totul încetineşte,
Mâna sfântă îi arată:

„-Câte ai strâns, cui vor rămâne?
După câte ai alergat,
Alte inime hapsâne
Aduna-vor ce ai lăsat!

Dragoste şi bucurie,
Nu avut-ai pe pământ.
Poţi să spui la toţi, să ştie
C-a fost – goană după vânt!


În palma toamnei ruginiul
În inimă îţi creşte.
Priveşti plângând acum pustiul
Ce-l simţi cum se lăţeşte.

Ţi-e inima bolnavă
Şi sufletul mâhnit.
Te simţi ca o epavă,
În pumni, nu ai nimic.

Doar marea de durere
A unei vieţi pierdute,
Lipsit de mângăierea
Celor agonisite.

Pe banca de la casă,
Te aşezi cu greu acum.
Vezi toate cum te lasă...
N-ai nici un prieten bun.

Pierdutu-s-au cu anii
Cei dragi ai tăi şi ei.
Au ruginit castanii
Din viaţă ce-ţi mai vrei?

Pe banca şubrezită stă omu îndurerat.
Picuri reci de ploaie pe pleoape se ivesc.
El, mâinile-şi frământă, iată s-a înserat!
Spre cer ridică ochii, dar ochii se răcesc.

O voce, parcă aude în legănat de plopi,
Dar poate-i o părere, zadarnic este tot...
Iar vocea-i stăruieşte răzbind chiar printre stropi
Tresare omul nostru, cutremurat pe loc.

Va fi un vis şăgalnic
Cea voce care-i spune
C-un glas atât de tainic:
„- Trudiţi, veniţi la mine!

Sărmani împovăraţi
Pe toţi eu vă aştept
Odihnă să luaţi
Primiţi ce-i înţelept!”

Dar oare ce-i cu vocea
Şi cine îmi vorbeşte?
„-Eu dăruiesc – Iertarea !
Isus e sfântul rege!”

- Vai mie, păcătosul,
Un glas aşa de dulce?
Dar ce e cu trecutul?
Păcatu-i ca un munte!

Şi Tu îmi spui :”- Iertare
Eu ţie îţi dăruiesc!”
Au! Inima mă doare,
Toate mă copleşesc.

Să-mi ierţi acum păcatul,
Cel făptuit o viaţă?
Iertat o, eu sărmanul
Tu-mi dai acum speranţă?

Şi vrei ca viaţa-mi pală,
Prin sângele-Ţi s-o speli?
O, clipa să nu moară!
Eterne primăveri.

Isus, Tu domnul rege
Pe mine mă iubeşti?
Eu, nu pot înţelege
În mine ce găseşti?

Trăit-am pentru mine.
Eu, n-am nimic a-ţi da.
Plâns doar şi suspine...
Primeşte-mi inima!

Sunt un bătrân, şi încă
Isus Tu mă iubeşti ?
Ce dragoste adâncă
Vrei azi să îmi areţi?

Îţi mulţumesc!De-acuma
Eu, pot s-adorm plăcut.
Deşi se duce huma
Trăiesc alt început!