Citește poezia o fata

O fata... A fost odata, undeva, O fata minunata Ce mult pe Domnul Îl iubea Si se pastra curata. Din gura ei porneau cântari De slava si marire, Ce le-nalta spre-albastre zari S-aduca multumire... Chiar Dumnezeu o cerceta Când se ruga în soapta, Prin Duhul Sfânt cu ea vorbea Sa tina calea dreapta! Dar într-o zi, în drumul ei, Ispita se arata... Avea doi ochi ca de scântei Si glas ce te îmbata. Un tinerel la chip frumos, În umblet si purtare, Dar inima...un loc hidos Cautând doar desfatare! Cu vorbe dulci dar mincinoase Cauta sa o însele... Îi promitea clipe frumoase, Dar, vai...ce-n schimb îi cere... Copila simte cum încet Aluneca-n pacat. Ar vrea sa tina drumul drept... Dar, parca s-ancurcat! Se tulbura în sine-acum... Cum? A uitat pe Domnul Ce ia fost pavaza si scut... Ce-i ocroteste somnul? Se-apleaca în genunchi plângând Cerând spre cer iertare: "Ooo, Doamne, Tu esti bun si blând... Mai lasa îndurare! Ma iarta, Tata, am gresit Si rau Te-am întristat... Dar stii ce mult eu Te-am iubit Si-n suflet Te-am purtat! Ma-ntorc acum, si-mi pare rau Ca n-am fost vegheatoare, Ca n-am pazit Cuvântul Tau... Mi-e jena si ma doare... Primeste-ma la al Tau piept, Ma-mbraca cu putere Sa pot cu dor sa Te astept Cum Biblia mi-o cere!" De sus, din slava,Dumnezeu Prin Duhul îi vorbeste: "Esti fiica Mea...vei fi mereu... Tot cerul te iubeste! Ramâi în Harul ce ti-am dat Si roaga-te într-una... Pastreaza-ti sufletul curat Si vei primi cununa!" Amin!