Citește poezia CAND DUMNEZEU A HOTARAT

Cand Dumnezeu a hotarat:
„Sa facem om”, numaidecat
Tot cerul de decizia luata,
S-a bucurat in cor deodata!

Dar Domnul ce totul vedea
Ca se va razvrati stia,
Neascultator ca se va face,
Va tulbura sfanta Lui pace.

Stiu ca-ndata va lasa
Tot cerul, toata gloria Sa,
Si jos la oameni va veni;
Stia ca ii va mantui!

Nu-I este greu caci ii iubeste
Si din tot sufletul doreste
Pe ei sa-i vada mantuiti,
Cantand senini si fericiti.

Da-i greu ca-acolo, sus pe cruce,
Cand sangele suvoi se duce,
Pacatul nostru a purtat,
Osanda grea a indurat.

E greu ca-n chin si in ocara
Pacatul musca si-o sa-L doara!
Frange pe Fiul chinuit,
Pacatul meu L-a tintuit…

Pe crucea aspra, dar si rece
Sta Dumnezeu, al lumii Rege,
Iar iadul tot dezlantuit
L-a oropsit, L-a umilit.

Ostasi romani cu grele suliti,
Pe deal cat si cei de pe uliti,
Iudei, popor si neamuri multe
Veneau… spectacol sa se uite.

Si s-au uitat, si au strigat:
Nu-i El cel binecuvantat,
Pe care noi L-am cautat:
Mesia cel mult asteptat!

Dar e o ceata, una mica
Ce sta la cruce fara frica,
Ridica cereri, ‘nalta rugi,
Se bucura sa-I fie slugi,

Caci ei statornici in credinta
Privesc la Fiul cu-umilinta,
La Domnul ce viata Isi da
Ca ei sa poata sa creada.

O, Tata, pentru ei Ma rog,
Si pentru ei Ma pun zalog
Ca toti cu Noi sa fie una,
Curati ca soarele si luna.

Credinta lor sa o pazesti,
In ceasul greu sa-i intaresti,
De rea ispita sa-i feresti,
Neprihaniti sa-i socotesti!

Dar si pe cei cu suliti multe
Te rog sa-i ierti, caci Tata, uite,
Nu stiu ce fac, ce spun, ce zbiara,
Si nu vreau, Tata, ca sa piara!

Mi-e mila de ei ca-s orfani:
De cei morali, de cei profani,
Bogat si cersetor, caci, iata,
Pe toti vreau Eu sa-i iert indata,

Pentru ca ea, iertarea Mea,
E-n dar pentru toata lumea:
Se capata doar prin credinta
Si-apoi duce la biruinta!

Nu plangeti, ucenicii Mei,
Voi sunteti toti ca niste miei;
Dar Eu Pastor va sunt acuma,
Hai, indrazniti, intindeti mana,

Caci mana credintei de-i lunga,
Chiar vesnicia poa’ s-ajunga
De tu o tii pan’ la sfarsit
Cu cap plecat si umilit.

Caci cine crucea a rabdat
Pan’ la sfarsit, a capatat
Cununa vietii cea frumoasa,
Cu Domnul va trai Acasa,

Caci Eu ma duc sa va fac loc,
A spus chiar Domnul cu mult foc,
Un loc in casa Tatalui,
A Duhului si-a Fiului.

Si-asa cu Mine-n veci veti fi
In casa multor bucurii
Cand slujba o veti termina
Si sus la Domnul veti urca.

Inainte Eu va voi iesi
Avand cu Mine ingerii,
Cand in vazduh voi veti zbura,
Iar Eu va voi intampina.

Si sus, in cer, in casa ta
Copile, te vei bucura,
In cor cu ingerii-oi canta
Slavita gloria, slava Mea!

Iar zile sus tu n-o sa ai,
Ca nu e timp acolo-n rai,
Ci e slavita vesnicie
In care tu canta-vei Mie!

Amin
30.03.2015