Citește poezia CAND ERAM COPIL DE-O SCHIOAPA

Cand eram copil de-o schioapa
Glasul bland Ti-am auzit,
Chemarea Ta ce-oceane-adapa,
Si langa mine-ai poposit:

O, copil frumos, balai,
Eu te chem pe nume-acum:
Vin’ la Mine astazi, hai,
Vino, nu mai sta in drum!

Cine esti Tu, dar, Straine,
De indata am intrebat,
De vii drept asa la mine
In strai alb de in curat?

Si de ce imi zici in fata
Ca eu astazi in drum stau,
Si ma chemi la Tine-n viata?
La o parte eu Te dau!

Eu nu stau in niciun drum deci,
Eu vreau numai sa ma joc.
Tu, Straine, du-Te, sa pleci,
Nu sta langa mine-n loc!

Si asa pleca Strainul
Trist, oftand si abatut,
Il zari chiar pe hainul
Dusman rau, urat si crunt.

Iata, timpul si-a luat zborul;
Acel mic copil crescu,
Si trecea ispititorul
Mai aproap’ de el acu’.

El cu noi tentatii vine
Pe tanar sa ispiteasca,
Sa priveasca doar la sine,
Uite chemarea cereasca.

O, dar iata, iar Strainul!
Sta afara, langa poarta:
Hai, deschide, caci destinul
Tau e bun, dar viata-i moarta!

Ce stii Tu de a mea viata?
Omule, cine esti Tu
De Te targuiesti ca-n piata?
Pleaca de-aici. Iti spun „Nu”.

Sunt tanar: placeri, distractii,
Toate vreau sa le traiesc,
Cu-ale lumii dulci atractii
Vreau ca sa imbatranesc.

Pe-a mea cale pentru Tine
Nu e loc, Straine, fugi!
Du-Te, tine minte bine:
Tie eu nu-Ti inalt rugi!

Si pleca iar Imparatul
Si mai trist, impovarat,
Ca din nou El cu baiatul
Deloc nu s-au impacat…

Si asa multi ani trecura,
Se-nsura al nostru tanar,
Casa mare isi facura
Si copii mai multi la numar.

Ce splendoare, bogatie
Sa ai atatia copii,
Ce-ncantare! Si-o sotie
Care-ti naste tie fii!

Cum sa ai timp vreodata
De Acela ce-ti ceru
Inima sa I-o dai toata?
Este plina, deci, Te du!

Inca nu am timp de Tine
Si nici spatiu eu nu am.
Ti-am spus: tine minte bine,
Mila pentru Tine n-am…

Nu stiu de ce vii mereu,
Usa mea e incuiata.
Sa-Ti deschid acum mi-e greu:
Inima imi este data!

Asa trecura ani amari,
Tanarul imbatrani.
Copiii crescura mari,
Iar sotia ii muri.

Singur se simti deodata
Caci fiii la casa lor
Se dusesera indata…
Asta-i rostul tuturor!

Dar batranul si-aminti
De Strainul de demult.
Mintea lui deosebi
Trei chemari ce cu tumult

Dumnezeu i le-a facut
Chiar cand viata-i suradea.
El L-a refuzat tacut
Caci sfintenia nu-i placea…

Dar acum, la batranete
Are timp, are si loc!
Ce-ar mai vrea sa-I dea binete
Strainul cu din nou cu foc!

Si-ncepu cu dor sa ceara
Domnul sa mai vin’ odata,
Inima sa nu-l mai doara,
La-a lui poarta sa mai bata!

Se ruga, ceru, mult planse,
Asteptarea este grea…
Nimeni insa nu-i raspunse:
Rod amar el culegea!

Sa nu crezi ca dupa-o viata
In care tu M-ai refuzat,
Inima ti-a fost de gheata
Si-ai umplut-o de pacat,

Poti sa vii acum la Mine
Sa ma iei de umplutura
Ca sa-ti fie tie bine,
Ca-anii tai cei buni trecura!

Viata Mea-i singuratate
Cand la poarta stau si bat
Inimii ce in cetate
Omul crunt si-a ferecat.

Drag Straine, chiar Tu esti?
Ai venit la mine-n drum?
Viata mea-i ca in povesti
De-o traiesc cu Tine-acum!

Intra, Doamne-am descuiat
Poarta inimii de tot.
Intr-n ea si fa curat,
Ca eu oricum nu mai pot!

Obiceiuri, lucruri rele
Ce s-au strans o viata-ntreaga,
Nu mai pot scapa de ele;
Duhul Tau cer: ma dezleaga!

Stiu c-a fost o nebunie
Sa Te las atat s-astepti!
Ti-a parut o vesnicie,
Caci Tu vrei sa ne faci drepti.

Fii acum Carmuitorul
Vietii mele, Domnul meu!
Nu vreau sa-Ti mai duc iar dorul,
Fii cu mine tot mereu!

O, copil drag si iubit,
In sfarsit tu te-ai trezit!
Doamne, esti Tu fericit?
Multumesc ca m-ai primit!

Amin
06.04.2015