Citește poezia PLANGE SI SE POCAIESTE

Plange si se pocaieste,
Cat se roaga el de mult!
Ia Scriptura si citeste;
Hotaraste: De-azi ascult!

Cel rau, inima haina
Ca sa-l hartuiasca-i place.
Chipu-i inger de lumina,
Priceput a se preface.

Pleaca, du-te de la mine,
Sangele sfant m-a spalat;
Nu vreau sa vorbesc cu tine,
Caci de tot tu esti stricat.

Nu ma inspaimanti, satana,
Esti infrant, putere n-ai.
Sufletu-mi salvat prin rana
Se-nalta direct in rai!

Tu chiar crezi ca raiul este
Pentru tine, pentru toti?
Spune-mi: cum vei trece peste
Moarte, si cum peste porti?

Am sa trec prin astea toate
Cu Mantuitorul meu.
El m-a spalat de pacate:
Asa mi-a zis Dumnezeu!

El pe cruce pentru mine
Bratele le-a-ntins de tot,
Mainile Lui ce-s divine
M-au cuprins pentru ca pot.

Chiar si fruntea-nsangerata,
Coasta ce I S-a strapuns,
Viata scursa-a fost sa poata
Sa ma duca-acolo, sus!

Ce-a facut Acela eu stiu;
Nu-mi mai aminti mereu.
Il cunosc bine pe-Acel Fiu
Ce-i nascut din Dumnezeu.

Uite-te acum la tine,
Ia oglinda si priveste,
Cerceteaza-te: stii bine
Ca Acel ce mantuieste

Cere ascultare! Iata,
Nu cu vorbe intri-n cer:
Ai ajuns tu fara pata
Si curat in caracter?

Caci picioarele-ti slabite
Se impiedica prea des;
Mainile slabanogite
N-au nici spor, nici n-au cules

Rod pentru Imparatul vostru
Care scrie tot ce faceti…
Vino, intra-n randul nostru,
Ia pe multi, ca n-o sa taceti;

Glasul vostru o sa rasune:
Libertate noi avem!
Aici pasunile sunt bune,
Fericiti acum suntem.

Piei din ochii mei, satana,
Sa te vad eu nu mai pot.
Merg la Domnul sa-mi dea mana,
Sa ma curete de tot.

Alba-i haina la culoare?
Trebuie s-o speli mereu!
Eu ti-o dau stralucitoare…
Lasa-L pe-al tau Dumnezeu!

Daca de mana ma prinzi
Si de partea mea vei trece,
Nu-ti cer sufletul sa-ti vinzi,
Ba chiar raul o sa sece,

Si vei trece locul care
Il cuprindea apa odata,
La ale mele picioare
Daca mi te-nchini de-ndata.

Caci cu mine-n vesnicie
Raul n-o sa-l treci inot
Daca tu-mi dai slava mie!
Am putere sa te scot.

Daca tu de partea mea treci
Bani iti dau, aur, averi.
Nu te teme, suflet; hai, deci,
Sa te scalzi azi in placeri!

Ca oricum crucea nu-ti place,
Iar credinta… ti-a secat;
Esti tanar, hai, ca nu face;
Viata sa-ti pierzi, e pacat!

Dar credinta mea e-n Isus,
Domnul sfant, Emanuel.
Fii pe pace – chiar El mi-a spus,
Eu te mantui ca un Miel!

Deci credinta am, caci iata,
In El cred. Atata tot.
Pleaca tu, satano-ndata,
Nu-ti dau astazi nici un vot.

Tu credinta ai, dar fapte?
Randuite de Hristos?
Te inseli cu-a tale soapte,
Si cu rugi ce-s de prisos!

Dar de unde ai tu carte?
Vad ca stii destule, spune!
De imi faci si mie parte
De-atatea povete „bune”?

Bag de seama ca Scriptura
Nu ti-e chiar necunoscuta.
Ba chiar vad ca si faptura
O cunosti ca-i decazuta…

O, trecutul meu e mare:
Capetenie am fost,
Dar m-am ingamfat prea tare,
Nu mi-a placut al meu post!

Dar… sa trecem peste asta,
Nu de mine-i vorba-aici!
Nu imi pasa de napasta
Ce-am trecut-o eu si nici

De-Imparatul vostru care
Zice ca S-a rastignit.
De privesti intreaga zare:
Nu-i aici! Nu a venit!

El va minte, va inseala,
Va promite una, alta…
De-a trait aici cu fala:
Unde-I sunt ciocanul, dalta?

Omule, acum te-ai convins?
Vad cum garbovit pasesti!
Lasa focul inimii stins,
Mantuit tu nu mai esti!

Sufletul sta si gandeste,
Ia Cartea si-n ea citeste.
Plasa-i goala de prins „peste”,
Trist sta Cel ce-l mantuieste!

Poate-al rau are dreptate:
Este rau, dar eu mai rau!
Oricum in eternitate
Nu merg sus, ci jos in hau…

Asa, omule-ntelege:
Tabara mea e mai buna.
Ce har? Ce atata Lege
Tie iti place cum suna?

Vad ca sufletul te doare;
Hai sa ne gandim un pic:
Zis-a Dumnezeu, El, oare
Ca-l salveaza pe cel mic?

Avraam, Moise, Noe,
Daniel si Solomon,
Hai, mai treaca! Dara Zoe,
Vasile, Marin, Ion?

Cine-s astia? Nu-s in Carte,
Deci la mine-ajung cu toti,
Sa aiba cu mine parte,
Umble ca niste roboti…

Tu? Te vad inteligent!
Viata tu ti-o irosesti.
Nu mai fi intransigent,
Hai sa te imbogatesti!

La sfarsit nu vei mai trece
Raul cel involburat,
Nu mai treci prin apa rece:
Pentru tine l-am secat.

Iar la mine? E caldura,
Zgomot, petreceri, dezmat.
Poti trai chiar si in ura;
Vino, vreau sa te rasfat!

Libertate ai la mine
Daca vii, ia bine seama!
Iar in iad o sa fii bine.
Hai, alunga-ti acum teama…

Lasa-L tu pe Imparatul
Care-ti cere sa fii sfant.
Alege-l pe necuratul:
O viata ai pe pamant…

Oricum sufletu-ti se-nseala:
Mantuit tu nu mai esti!
Ce traiesti azi e-o greseala:
Nu mai sta sa socotesti!

Nu te mai gandi ca poate
El rapid te va ierta.
Lasa-L! Uita azi de toate,
Terra e planeta mea.

Si de nu ma crezi pe mine,
Fugi degrab’ la-al Sau Cuvant;
Pamantul mi l-a dat mie:
Uita de-al tau legamant!

Eu sunt aici dumnezeu,
Si fac tot ce imi doresc.
Veacul asta este-al meu,
Pe pamant imparatesc!

Am aici imparatie,
Ca de sus mi s-a permis:
Lumea cu-a ei bogatiei
Imi-apartin, asa mi-a zis!

Deci de partea mea sa treci!
Azi iti cer, e al meu drept.
De pe Cale tu sa pleci;
Isus nu te ia la piept!

Eu am stat, am ascultat…
Tot ce ai avut de spus.
Viata? Nu am capatat:
Felul tau nu-i ca Isus.

Tu cu fala vii la mine
Si ma-mbii, chiar ma impingi
Sa-ti fac voia, s-o fac bine:
Duhul meu tu vrei sa-l stingi,

Sa nu fiu in clocot, rece,
Ci sa fiu doar caldicel,
Si-uite-asa viata trece
Si mai atipesc nitel.

Iar cand Domnul pe nor vine,
Trambita cand va suna,
Sa raman aici cu tine,
Sa suport mania Sa.

Nu, satana, nu e bine
Nici ca doar te-am ascultat.
Sa te departezi de mine!
Groaznic sa te fi urmat…

Cu minciuni tu vii intr-una,
Ma sufoci cu vocea ta.
Vrei sa-mi iei din piept arvuna,
Sa ma ai la mana ta,

Si lovesti chiar sub centura
Ca sa ma-nconvoi de tot;
Veninul tau viata-mi fura
Ca sa nu strig, sa nu pot!

Dar eu am un lucru care
Te-ngrozeste chiar pe tine:
Este jertfa cea mai mare,
Jertfa Celui care vine!

Rau de sange am la cruce
Si ma spala, ca-s al Lui;
Alb ma face si ma duce
In prezenta Tatalui!

Caci in jertfa cea mareata
Si pe mine m-a cuprins!
Glasul Lui e o dulceata,
Dragostea Lui m-a aprins…

A turnat Duh in inima,
Cu El m-a pecetluit.
Ce faci tu aici e-o crima:
Eu sunt astazi mantuit!

Este crima, da, caci viata
Sa mi-o iei acuma vrei,
Sa ma bagi de tot in ceata
Indoielii multi ani grei.

Caci atacul la credinta
Ma slabeste de putere
Si distruge-a mea fiinta
Inveninandu-ma cu fiere.

Dara eu acum dulceata
Ii simt si gustul mi-e placut,
Si astept si dimineata
In care voi fi cunoscut.

Acum iti mai spun o data:
Fiindca am un legamant,
Haina mea e fara pata,
Mustre-te sangele sfant!

O, Tu, Doamne, Te iubesc,
Caci in jertfa Ta primesc
Chiar tot cerul, de-l doresc,
Ma inchin si-Ti multumesc!

Multumesc ca-n slabiciune
Nu m-ai lepadat nicicand,
Ci pe drumul meu cu dune,
Tu mi-ai pus in suflet cant.

Caci viata de credinta
Nu e numai un urcus,
Ci in vremi de umilinta,
Vine cate-un coboras!

Dar pe drumul meu cu Tine
De-am urcat, de-am coborat,
Nu Te-ai dezlipit de mine
Fiindca jos Te-ai pogorat

Ca sa porti cu min’ povara
Cand satan ma ispiteste:
Si rusinea, si ocara,
Caci sufletul mai greseste…

Insa, Doamne, niciodata
Pe mine nu m-ai lasat!
Ma incred si de-asta data,
Caci Tu m-ai rascumparat!

Da, Doamne, chiar niciodata
Nici in greu nu m-ai lasat!
Ma incred inca o data
In jertfa Ta si sunt scapat!

Amin
14.05.2015