Citește poezia VAMESUL ZAHEU

„Isus a intrat in Ierihon, si trecea prin cetate. Si un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor, cauta sa vada care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, caci era mic de statura. A alergat inainte si s-a suit intr-un dud ca sa-L vada; pentru ca pe drumul acela avea sa treaca. Isus, cand a ajuns la locul acela, Si-a ridicat ochii in sus, si i-a zis: „Zachee, da-te jos degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta.” Zacheu s-a dat jos in graba, si L-a primit cu bucurie. Cand au vazut lucrul acesta, toti carteau si ziceau: „A intrat sa gazduiasca la un om pacatos!” Dar Zacheu a statut inaintea Domnului, si I-a zis: „Iata, Doamne, jumatate din avutia mea o dau saracilor; si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit.” Isus i-a zis: „Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta, caci si el este fiul lui Avraam. Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut.” ” – Luca 19:1-10

A fost odata-un om bogat:
Numele lui era Zaheu,
Dar era scund de fel la stat,
Iar asta-l necajea mereu!

Era el mic, da-n vama mare:
Avea o functie inalta,
Si jupuia care mai care
De bani, pe frati lasandu-i balta!

Deci bine el traia pe lume,
Nu ducea lipsa de nimic,
Pana cand auzi de-un Nume,
Si se simti atat de mic…

Dar intr-o zi ca celelalte
Ajunse la urechea lui
Un zvon: nu era de departe,
Ci din vecinii omului:

Ca prin micuta lor cetate
Avea sa treaca-un Imparat!
Pe ulita-si dadura coate:
Zaheu… era micut la stat!

Deci cum sa faca El acuma?
Ca vrea sa-L vada neaparat!
Sa urce sus pe casa numa’,
Si-asa sa-L vada pe-Imparat?

Dar casa lui e cam departe,
De un copac s-ar folosi.
El vrea sa-L vada, ca-i aparte:
In pom urca, nu obosi!

Si cum statea in dud, priveste
La tot alaiul ce-nspre sat
Se-ndreapta, iar lumea vuieste
Ca vine marele Imparat!

Dar iata-l pe Zaheu in pom:
Se-nalta ca sa Il zareasca
Pe Cel ce vine-n Ierihon,
Pe vames sa il mantuiasca…

Pe drumul pe care mergea,
Isus inainta incet,
Si-n taina El chiar Se ruga,
Iar lumea-L vedea un profet.

Si cand ajunse langa pom,
Ochii in sus Si-a ridicat,
Si-a zis cand l-a zarit pe om:
Zaheu, coboara imediat

Caci astazi chiar in casa ta
Eu trebuie ca sa raman!
Zaheu a spus in sine: da!
O, vino-n casa, imi fii Stapan!

Si-n graba el a coborat,
Cu bucurie L-a primit;
In suflet face legamant
Cu Cel ce-n taina l-a iubit,

Caci prea mirat el s-a gandit
Ca Dumnezeu e acest Om,
Fiindca pe nume l-a numit,
Si a stiut ca e in pom!

Dar, o, multimea cea aleasa
Tare-a cartit, a murmurat,
Ca Domnul vrea sa intre-n casa
La cel cu cel mai grav pacat…

Dar vamesul de-odinioara
Sta chiar in fata Domnului
Si zice, dar nu intr-o doara:
Dreptate fac azi omului!

Jumate din averea mea
O dau celor ce sunt saraci,
Iar de-am furat pe cineva,
De patru ori ii pun in saci!

Se uita Domnul, il priveste,
Iar tot norodul astepta…
El zise celui ce-L iubeste:
Azi mantuirea-n casa ta,

Copile, a intrat caci esti
Si tu un fiu al lui Avraam,
Iar sufletul sa-ti veselesti
Ca-n fata Mea nu ai zis: N-am!

Pentru ca Fiul omului
Sa caute El a venit
Pe cel pierdut al Domnului,
Si-n taina El ne-a mantuit.

Amin
16.07.2015