„Domnul este Pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic. El ma paste in pasuni verzi, si ma duce la ape de odihna; imi invioreaza sufletul, si ma povatuieste pe carari drepte, din pricina Numelui Sau. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine. Toiagul si nuiaua Ta ma mangaie. Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei; imi ungi capul cu untdelemn, si paharul meu este plin de da peste el. Da, fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele, si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.” – Psalmul 23
Domnul e al meu Pastor:
Nu duc lipsa de nimic!
El imi e Conducator,
Caci eu sunt atat de mic…
In pasuni ma paste El:
Grase, verzi si hranitoare,
Ma duce ca-s al Lui miel
La apele odihnitoare!
Sufletu-mi invioreaza
Si El ma povatuieste,
Carari drepte-mi lumineaza
Caci Numele Isi cinsteste!
Chiar in valea mea sa fie
Umbra mortii pe pamant,
Niciun rau nu-mi face mie
Caci cu mine-i Cel Preasfant!
Cu nuiaua si toiagul
Tu ma mangai delicat.
In biruinta-mi inalt steagul,
Ca ma pazesti de pacat.
Masa mea o-ntinzi in fata
Chiar potrivnicilor mei,
Capu-mi ungi Tu dimineata
Cu-untdelemnul sfinteniei.
Chiar paharul meu se umple
Pana ce da peste el;
Domnul face sa se-ntample,
Fiindca e Emanuel!
Da! E vorba mea mareata
Ce I-o spun lui Dumnezeu
Ca-n El eu am siguranta,
Ca e-n veci Pastorul meu!
Fericirea si-ndurarea
Ma vor insoti mereu,
Caci a Lui este lucrarea,
Caci El este Dumnezeu!
In zilele vietii mele,
Toate cate voi avea,
Pan’ la sfarsitul vietii mele,
Voi locui in Casa Ta!