Citește poezia CE POT SA-TI SPUN ACUM EU TIE

Ce pot sa-Ti spun acum eu Tie
Iubitul meu Mantuitor,
Cand lumea Ta e-n armonie,
Iar viata Ta e un izvor!

Dar pe pamantul plin de rele
Unde traiesc pentru moment,
Ma murdaresc si eu cu ele,
Caci navalesc ca un torent…

Si-i greu sa ma opun, stii bine,
Nadejde doar in Tine am!
Se-agata de ce-i rau in mine:
Nu scap decat de ma condamn!

Dar Dumnezeu care e sfant,
Pactul nu poate sa-l vada,
Cere sfintenie pe pamant,
Copiii Lui cu toti sa creada.

Adevarata pocainta
Da-mi astazi, Doamne, Te implor,
Si o puternica credinta,
Iar inima umple-o cu dor!

Caci nu marturisirea face
Pe om ca el sa intre-n cer,
Cand viata ta si fapta tace,
Iar totul este efemer…

Dar daca tu patrunzi mai bine,
In adancime de te-apleci,
Vedea-vei ca Cel care vine
Sfintenie vrea in veci de veci.

Caci gura ta rosteste multe…
Emotiile forma au prins.
Dar Domnul nu vrea sa te-asculte
Cand duhul tau de mult e stins…

Deci vino la El si descarca
Trecutul tau imbelsugat;
Cu El paseste, urca-n barca,
De El lasa-te dezlegat!

Caci mantuirea pentru tine
Pe Domnul TOTUL L-a costat!
Arunca acum, leapada bine
Trecutul tau intunecat.

Vino la El ca sa te spele,
Sa fii si tu Mireasa Lui,
Si sa te curete de rele,
Pe veci sa fii al Domnului!

Apoi curat in vesnicie
Sa te inchini la Tronul Lui
Si sa canti a Lui maretie
Salvat prin jertfa Mielului!

Amin
20.08.2016