Citește poezia DOAMNE, NU CU ORICE PRET

Domnul a venit la tine,
Te-a privit cu-a Sa blandete,
Ti-a adus zile senine
Si ti-a dat pe loc binete!

Insa tu in rautatea
Ta care-i inversunata,
Ti-ai baricadat cetatea,
L-ai lasat afar’ la poarta…

Te-ai ascuns in interiorul
Turnului tau de „scapare”;
Te-ai temut ca viitorul
Tau vor fi zile amare!

Dar deodata la a ta poarta
O bataie se-auzi…
Ti-e frica pentru-a ta soarta,
Toata noaptea te trezi!

Insa Domnul nu Se lasa:
Vine sa te fericeasca,
Sa te ia cu El la masa,
Viata sa ti-o-mbogateasca.

Totusi tu nu vrei sa-L crezi,
Vorba Lui urat iti suna;
Chipul Sau nu vrei sa-L vezi,
Si nici gand sa-L iei de mana…

Ba mai mult: arunci veninul
Plin de ura si dispret:
Sa-Ti dau viata si caminul?
Doamne, nu cu orice pret!

Insa nu stia sarmanul
Ca pretul era platit,
Ca la cruce chiar dusmanul
Infrant a fost! Ca-i mantuit…

Ca lucrarea-i terminata,
C-a rostit: S-a ispravit;
C-a primit tot, fara plata,
Chinul lui ca s-a sfarsit.

Dar afla: veni o zi
Cand afara din cetate
Omul nostru chiar iesi
Fiindca dorea libertate.

Si deodata, cine-apare
Drept in fata omului?
Cel ce umple-ntreaga zare:
Zari chipul Domnului!

Si cu duiosie-adanca
Inspre om veni incet:
Vrea sa-l urce sus pe stanca,
Sa-i ia pacatul discret.

Insa omu-n nebunia
Celui ce-i necredincios
Nu deslusi armonia
Duhului Sfant lui Cristos.

Si Ii spuse drept in fata
Celui ce este maret,
Avand inima de gheata:
Doamne, nu cu orice pret!

Cand se-ntoarse in cetate,
Ziua era-nspre-nserat,
Obosit: era-n etate,
Era si cam suparat,

Ridica incet privirea,
Si pe cine zari el?
Deodata-l cuprinse-uimirea:
La usa-i statea un Miel!

Cand se-apropie mai bine,
Il vazu: era junghiat…
Doamne, ai mila de mine!
Zise omul speriat.

Vreau sa-I leg cumplita-I rana,
Viata sa I-o daruiesc!
Sa-L hranesc si sa-I dau mana…
Parca e un Miel ceresc!

Veni omul nostru iute
Cu intregul arsenal:
Spirt, prosoape, sa ajute
Mielul supranatural…

Insa cand ranile-atinse,
Ceva nou se petrecu:
O caldura il cuprinse,
Si-o sudoare il trecu!

Ii cazu greaua povara!
Vazu cum din Miel ceresc,
Ca ochii i se dezlegara,
Se transforma-n Leu Regesc!

Dar el nu se inspaimanta,
Fiindca Leul este Miel!
Dimpotriva: el se-avanta
Striga spre Emanuel:

Doamne-n mila Ta cea mare,
Nu mi-ai aratat dispret
Cand Te-am izgonit in zare…
Acum Te vreau cu orice pret!

Multumesc ca langa mine
Mila Ta a poposit!
Cine m-ar iubi ca Tine?
Asa nu am fost iubit!

Multumesc pentru rabdarea
Care Tu mi-ai aratat,
Multumesc pentru lucrarea
Ta de Mare Imparat!

Multumesc pentru iubirea
Care m-a iubit de tot,
Multumesc pentru slujirea
Ta ca Marele Preot!

Multumesc ca-n razvrarire
Deloc nu m-ai lepadat,
Multumesc ca in jertfire
Cu sfant sange m-ai spalat.

Iti dau slava acum Isuse,
Miel Preasfant si Dumnezeu,
Care cerul strabatuse
Si din Miel Te-ai facut Leu!

Viata-mi ‘nainte-Ti astern
Caci Tu esti cel mai maret,
Dumnezeul meu etern,
Doamne, Te vreau cu-orice pret!

Amin
15.09.2016