Citește poezia Tatălui meu

Părinte drag, vreau să Îți spun
Acum la început de an,
C-ai fost exemplul cel mai bun,
În viața mea de om profan,
Nu Te-am știut ca Dumnezeu,
Atâția ani din viața mea,
Dar Îți dau slavă Domnul meu,
Că m-ai salvat din bezna grea,

Îți mulțumesc cu-atât mai mult,
Că ai jertfit pe al Tău Fiu,
Ca eu să pot să Te ascult
Și mântuit pe veci să fiu,
Mi-ai pus lumină-n ochiul orb
Și-n suflet Duhul Tău cel Sfânt,
De-aceea azi Cuvântu-Ți sorb,
Mi-e călăuză pe pământ,

De multe ori gândesc ce-aş fi,
De n-ai fi Salvatorul meu,
De nu venea din veșnicii,
Domnul Isus, Om-Dumnezeu,
Dar m-ai iubit Tată deplin,
Așa cum sunt, un păcătos,
Azi sunt iertat prin har divin,
Prin jertfa Domnului Cristos,

Nu sunt perfect, dar prin Acel
Ce și-a dat viața la Calvar,
Prin Domnul meu Emanuel,
Tu m-ai sfințit, ce mare har!
Al Său sfânt sânge a spălat,
Odată pentru totdeauna,
Tot ce în mine-a fost pătat
Și astăzi moștenesc cununa,

Nu o cunună pieritoare,
Ce-aici se poate veşteji,
Ci un-a slavei viitoare,
Ce credincioșii-o vor primi,
Îți mulțumesc Tată din cer,
Că mi-ai dat pace pe pământ,
Atunci când tremuram în ger
Și mă-ndreptam înspre mormânt,

Doar Tu-mi știai amarul greu
Și deznădejdea ce-o purtam,
Căci am urmat în drumul meu,
Păcatul fratelui Adam,
Ba și mai mult, am adăugat,
Altele mii-n desagă…Știu,
Că nicidat’ n-am meritat,
Să fiu iertat, să mă chemi “fiu”,

Dar m-ai creat cu-n scop precis,
Să Te slăvesc, scump Creator,
Acolo sus în Paradis,
Să trăiesc veșnic, să nu mor,
Te-ai îndurat de chinul meu,
De plânsul ce nu contenea,
M-ai strâns cu drag la pieptul Tău
Și mi-ai dat iar din pacea Ta,

În duh turnat-ai Duhul Sfânt,
Să umpli vasul ars în foc
Și ai făcut un Legământ,
Ca eu să-mi pot găsi un loc,
Un loc de-odihnă și de har,
Să nu mai rătăcesc mereu,
Pe-această glie. Un hotar,
Tu mi-ai deschis, o, Domnul meu!

Astăzi privesc cu bucurie,
Spre înălțimi, spre-albastrul cer,
Adio-ți spun copilărie,
Căci anii-s mulți, tot vin și pier,
Dar nu mă tem de clipa-n care,
Păși-voi pragul dintre ere,
Ce e născut din carne moare,
Dar ce-i din Duh nicicând nu piere,

Îți mulțumesc pentru iertare,
Pentru că-s fiu și mântuit,
Că am un rost precis sub soare,
Să spun ce mult Tu m-ai iubit,
Să propovăduiesc Cuvântul,
Celor ce încă pribegesc,
Cerul va trece și pământul,
Dar veșnici cei ce Te iubesc,

Osana-Ți cânt Preasfinte Tată,
Atât cât viață voi avea,
C-ai pus o dragoste curată,
În duhul și în mintea mea,
Astfel, cu dor de veșnicie,
Vorbesc mulțimii de Isus,
Te-nalț, Te laud, slavă Ție
Și -Ți spun că Te iubesc nespus!

Lucica Boltasu