Citește poezia Şi ce păcat...

Era candva ,un sat cu case mici
Cu drumuri pietruite cu sudoare,
Dar azi,acolo,au crescut urzici
Iar drumul,zace acum sub noroaie...
Si undeva,era o casa bătrâneasca
Imprejmuita cu un gard din brad,
Iar cand bunica ma chema la masa
Mă aseza in poală,privindu-mă cu drag!
Iar langa poarta,era o salcie batrâna
Ce sprijinea parcă pe umeri cerul,
Eu o urcam să-l iau pe Dumnezeu de mână
Si sa il rog pios sa-mi spuna adevărul.
Il intrebam când voi ajunge mare??
Că imi doream sa nu mai fiu copil,
Iar salcia vărsând lacrimi amare
Ofta,foşnind din frunze in zefir..
Trecut-au anii si s-au dus ca vântul
Prin sat,s-au dărâmat si casele sărace,
Iar salcia bătrână sprijinind pământul
Plange pe frunze,privindu ma si tace.
De ce n-ai spus tu salcie bătrână
Că-mbătrânind ajungi un om bogat,
Si uiți să-l ții pe Dumnezeu de mână
Fără să ştii că...FĂRĂ EL ,eşti tot sărac- Şi ce păcat...