O frunza s-a desprins din pom
Si mana mea,mana de om,
S-a-ntins indata,uite-asa
Si frunza a cazut in ea.
Am stat privind la ea uimit
Si-atatea ganduri mi-au venit:
Era o frunza dusa-n vint
Spre-a-fi-ngropata in pamant,
Dar a cazut in mana mea
Si-am zis:eu nu te voi lasa
Ci,te voi duce chiar acum
La casa mea si in album
Te voi pastra cu ingrijire
In cartea mea de amintire.
Cu frunza-n mana am venit,
Facand exact si in sfirsit
O frunza in album aveam,
Cu drag adesea o priveam
In cartea mea de amintire…
Si-acum privirea mi-o ridic
Spre tronul harului si zic:
Parinte,daca voi cadea
Luat de vant in vremea grea…
Si cand cu sufletul infrant
Voi fi aproape de pamant
Intinde-Ti atunci mana Ta
Si lasa ca sa cad in ea,
Ma spala de noroi si scrum
Si pune-ma-n al Tau album.
Pastreaza-ma-n a Ta iubire
In cartea Ta de amintire,
Ca impreuna cu cei vii,
Sa inverzesc in vesnicii!
meniu prim "Există persoane care ne vorbesc și pe care nici măcar nu le ascultăm, persoane care ne rănesc și nici măcar nu lasă cicatrice, dar există persoane care pur și simplu apar în viața noastră și ne marchează pentru totdeauna." ~ Cecília Meireles ~