Eu n-am cuvinte, Doamne să te laud.
Pentru toate cele ce-ai făcut,
Căci ne-ai salvat prin marea ta îndurare,
Și ai dat viață pe pămâmânt.
2.
Nu voi înceta nicicând, părinte,
Să-ți laud ale tale lucruri sfinte,
Și îți mulțumim din inimă, fierbinte,
Căci tu ești straja zorilor ce vin.
3.
Și câte viacuri au trecut în grabă
Tu tot rămasa-i Domn din veșnicii
Și ne-ai rostit cu atâta milă taina,
Suferințelor îndurate pentru noi, ce-i vii.
4.
Ne-am pierdut prin lumea de durere.
Suferim și chinuri, și nevoi,
Ne-am depărtat de fața ta cea blândă
Dar tu, Doamne, tot ne chemi pe noi.
5
Știu, că nu vei înceta nicicând Iisuse,
Să ierți păcatele ce dor
Slăveăște lumea și natura Căci Domnu-i stăpânul tuturor.
meniu prim ”Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.” ~ Feodor Mihailovici Dostoievski ~