Citește poezia cum te numesti?

Sînt oameni mulţi în lumea asta,
Cari stăruiesc în greu păcat.
Ucid şi-njur, sînt răi la suflet,
Şi totuşi de i-ai întreba,
Să spună care li-e credinţa,
Ei îţi răspund uşor, senini,
Pe-un ton de superioritate,
"Fireşte că sîntem creştini".

Ehei! De-ar şti sărmanii oameni,
Cît se înşeală de amar,
Că nu-s creştini cum nu e gîsca,
Un struţ sau lebădă măcar.
La ei e totul vorbă goală,
Credinţă însă n-au un pic,
De rostul jertfei de pe cruce,
Ei n-au habar, nu ştiu nimic.

De vrei să ştii dacă eşti vrednic,
Să te numeşti al lui Hristos,
Atunci încearcă de răspunde,
Cu NU, la cele de mai jos:
Ţi-e greu să rabzi în sărăcie,
Doar ca dreptăţii să slujeşti,
Cînd ai putea servi minciuna,
Ca altii, să te-nbogăţeşti?

Ţi-e greu să ierţi pe unul care
Te-a umilit sau ţi-a greşit,
Sau cînd te ştii un om de seamă
Să nu te-ngîmfi, să fii smerit.
Ţi-e greu să rabzi o nedreptate,
O pagubă sau un afront,
O palmă fără să te superi,
Fără să-ntorci măcar un ghiont.

Ţi-e greu să ocoleşti iubirea,
În cale cînd o întîlneşti,
Doar ca s-asculţi pe Domnul care,
A spus cîndva să nu pofteşti.
Ţi-e greu să îţi iubeşti vrăjmaşul,
Să nu-nvidiezi pe cel bogat,
Să dai săracului în lipsă,
Şi-atunci cînd eşti înstrîmtorat.

Ţi-e greu în mijlocul durerii,
În inimă cînd ai un spin,
Să cînţi spre cer un imn de slavă.
Ţi-e greu? Atunci nu eşti creştin.
Dar cînd în viaţa ta predată,
Din sfîntul nume faci un crez,
Şi nu un titlu pe hîrtie,
Înscris cîndva la un botez,

Cînd porţi mereu în amintire,
Jertfirea Lui, adîncu-I chin,
Atunci le faci uşor pe toate,
Şi-ai dreptul să te chemi creştin.

Că nu-i destul să spui din gură,
Ducînd o viaţă de păgîn,
Purtarea ta doar ea ne spune,
In viaţă cine ţi-e stăpîn.
Dacă Isus îţi e Stăpînul,
Fii bun si blînd, ca El, smerit,
Goneşte ura si trufia,
Ce pîn' acum te-au stăpînit.

Căci dacă-njuri, eşti rău, porţi ură
Zadarnic porţi Numele Său,
Isus de tine se dezice,
Satana e stăpînul tău.
Zadarnic vrei cu acte scrise,
Să dovedeşti că eşti creştin;
De-ai fi creştin, ţi-ai pune viaţa,
În slujba Fiului Divin.

Ai merge tot pe-aceeaşi cale,
Ai împlini al Său Cuvînt,
N-ai duce-o viaţă-atît de tristă,
N-ai pîngări numele-I sfînt.
A fi creştin, nu-i o hîrtie,
Un nume moştenit cîndva,
Ci e titlu sfînt şi nobil,
Plătit cu însăşi viaţa Sa,

Plătit cu lacrimi multe, grele,
Cu renunţare, sînge, chin,
Cum a plătit Isus odată
Faci astfel: te numeşti creştin.