Citește poezia Vai!

Desculţ şi azi,
în lungul lumii
şi-n latu-i,
trece Dumnezeu
să-i smulgă iadului pe-aceia
ce lâncezesc de dorul Său.

Şi n-are loc de poposire...
primeşte hrană firimituri,
străin în lumea ce-a creat-o
şi izgonit cu-njurături:

- "Ce-avem a face noi cu Tine,
Hristosule din Nazaret?
de eşti,
închidete-n biserici,
Acolo-i loc pentr-un profet!

Te-om căuta noi la nevoie...
Om da pomeni, ne-om face cruci...
Om sta de sărbători la slujbe...
Om înălţa acolo, rugi..."

Şi iarăşi poartă Preahulitul
o cruce tot mereu mai grea,
căci, dacă unii Îl alungă,
vai, alţii cred a Îl urma.

Cu Biblia în jurul mesei
Se-adună-atâţi la cercetat,
şi-apoi la memorat versete
Şi-atâtea ştiu despre "păcat",

de "mântuire", "veşnicie",
de "învierea de apoi",
De "Duhul Sfânt", de "judecată"...
Dar inimile lor nu-s noi!

În mii de studii sfârtecată,
azi Cartea Sfântă-i instrument
de a convinge păcătosul
că merge chiar pe drumul drept.

Cu ei la studii
stă Satana!
Nu-i mai împiedică defel
de-a memora Cuvântul Vieţii,
cât Dumnezeu e scos din el.

Se-mbată de idei cu toţii...
Aplauze se-aud mereu
din mâini frenetic ridicate...

În ceruri... plânge Dumnezeu...