Îți mulțumesc, Părinte, dumnezeiesc de Dulce,
Că-n razele iubirii mereu sufletu-mi scalzi.
Cât lumea cea întreagă, în veac nu-mi va aduce,
Îmi dărui din preaplinu-Ți în efemerul Azi...
Îți mulțumesc, Părinte, dumnezeiesc de Veșnic,
Că slavei Tale, Însuți, Tu m-ai făcut părtaș,
Că-n ieslea mea umilă, Tu ai aprins un sfeșnic
Când Te-ai născut într-însa, precum un Copilaș...
Îți mulțumesc, Părinte, dumnezeiesc de Tare,
Că Brațele Iubirii mereu m-au tot purtat
Și-ai preschimbat, Stăpâne, cu-atâta îndurare
Un bulgăre de tină în Templu Minunat!
Îți mulțumesc, Părinte, dumnezeiesc de Mare,
C-ai încăput în mine, un ciob sclipind în Soare,
Atât de ne-nsemnat...
Și-Ți mulțumesc, o, Doamne, c-o sfântă-nfiorare
Că mai presus de toate, Tu Te-ai lăsat aflat!