Abia-și mijise zorii,dimineața,
Cănd Te-am chemat în laudă, Iubire,
Ofranda sufletului meu,
Am pus-o înaintea Ta, Scump-Mire.
Îți aduceam recunoștința vie,
Căci pân-aici ai fost cu noi,
Punând -naintea-Ți Doamne,
Pe -ai mei, ai Tăi în bine, după nevoi.
Îngândurată și plină de iubire,
Dar și-n poveri, ce umerii îi duc,
Mi-am ridicat privirea către ceruri,
Să Îți trimit ofrandă,cântul
Și tălpii Tale sfinte,să-I dau smerit -sărut.
În sfântă rugă, cugetare,
S-a coborât pe ceruri în splendoare,
Un curcubeu de-o frumusete-nălțatoare...!
Am lacrimat de bucurie ...fiind cu Tine-n părtășie,
Și -am cugetat...
Căci tot ce face omu-aici, înțelepciunea-Ți știe.
Și-ai ''arcuit'' cu brațu-Ți-Legământ,
....Un curcubeu...
Să dovedești că mă primesti și-n astă dimineață,
Domnul meu, Preasfânt.
meniu prim ”Vremurile noastre sunt vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.” ~ Feodor Mihailovici Dostoievski ~