Citește poezia (6.) Cele 7 batalii de pe Golgota

VI. "Eli!... Eli!..."

Deodata... c-un fior... multimea
si-a-ntors privirile spre cer.
Un nor umbrise inaltimea?
Un fum calatorea stingher?

Ba nu. Dar pe intreaga zare
o neagra taina se urzi,
o stranie intunecare,
un miez de noapte-n plina zi.

O umbra ceru-ntreg cuprinse
ca un potop de lilieci.
Si-ndata soarele se stinse
si disparu ca pentru veci.

In intunericul de smoala
porni un vant frematator.
Era o noapte ireala
ca un sfarsit al tuturor.

Zadarnic gloata de pe culme
isi atintea privirea-n sus,
caci nu erau alti ochi pe lume
sa vada ce vedea Isus...

Mai multi decat nisipul marii,
mai repezi ca un uragan,
punand un scut asupra zarii
din mii de ciucuri de catran,

gigantice ostiri de duhuri,
in focul luptei cel mai greu,
se-ngramadisera-n vazduhuri
intre Isus si Dumnezeu.

Iar din adancul zarii stinse,
din rasarit pana-n apus,
paduri de maini erau intinse
cu-nversunare spre Isus.

"Esti vinovat!" striga ostirea.
"Da. Vina tuturor cazu.
Dar, Tu purtand nelegiuirea,
de toate vinovat esti Tu!

Asupra Ta e-acum minciuna
si ura ce-a domnit mereu.
Esti vinovat pe totdeauna
si despartit de Dumnezeu!

Mandria, cugetul fatarnic,
pe toate-asupra Ta le-ai luat.
Zadarnic Te mai rogi! Zadarnic!
Esti vinovat! Esti vinovat!..."

"Eli! Eli!..." se-aude-n bezne.
"Eli! Lama Sabactani? ...
Strapuns in maini, strapuns in glezne
si fara Tine cat voi fi?

Eu nu mai sunt decat un vierme
privit cu sila si strivit.
Dar cum sa uit ca-n slavi eterne
Tu M-ai nascut si M-ai iubit?

Ci Eu, Adam al innoirii,
Te chem si strig impovarat:
De toate vina omenirii,
Parinte, da, sunt vinovat!"

O raza si-a adis cuvantul
asupra umilitei frunti.
Se zguduie acum pamantul.
Se sfarma stancile in munti!

S-a despicat catapeteasma
si locul tainic s-a deschis!
Si-alunga demonii fantasma.
Se sterge bezna ca un vis.

Din nou se lumineaza bolta.
Vibreaza soarele-n eter!

..............................................

A sasea lupta pe Golgota
a smuls zavorul catre cer!