Citește poezia (7.) Cele 7 batalii de pe Golgota

VII. Ultimul vrasmas

Acum e cea din urma lupta.
Tacere. Intr-un duh solemn,
priviti pe crice fata supta
si sangele-nchegat pe lemn.

Puterea carnii e sfarsita.
Dar dragostea si mila, nu!...
Invinsa-i vipera cumplita
si oastea-n gol i se pierdu.

Dar... ultimul vrasmas vegheaza.
Pe cal cu pieptul pe oblinc,
imprastiind fiori de groaza,
se-nalta moartea din adanc.

Cu coasa-n maini ca o balanta,
pe nevazutele-i poteci,
purtand onultima speranta
de-a-nvinge ragostea pe veci,

se-apropie din zari... se-arata...
cu ochi adanci, cu chipul pal...
Se-opreste-o clipa. Si deodata
infinge pintenii in cal.

Otelul spinteca vazduhul.
Dar Fiul striga-n zari: "Ava!
Tarana piara. Insa Duhul
se-ncredinteaza-n mana Ta!"

Se-apleaca fruntea, se destinde.
Un astru luneca-n apus...
Iar de pe cruce se desprinde,
mai sclipitor, un alt Isus!

Pe fruntea Lui acum El poarta,
in locul ranilor de spini,
ca pret al dragostei ce iarta,
cununa vesnicei lumini!

E Domnul Domnilor! Marire!
E Imparat peste-mparati!
A-nfrant dusmanul prin iubire!
E-ntaiul frate intre frati!

Il vei vedea in zori, Marie,
in trup slavit de Duh si Har.

..............................................

A fost a saptea batalie
si cea din urma pe Calvar.

*
* *

Sa cante strunele-ncordate!
Trompetele sa sune-n plin!
Isus, Mantuitor si frate,
e Soarele etern! Amin.