Citește SMS-ul 220 | De ce nu-mi dai

De ce nu-mi dai "pereche" Doamne?!” … striga neobosita inima catre Dumnezeu, zi de zi si noapte de noapte, in timp ce clocoteste in oceanul singuratatii si al lipsei de implinire. Lacrimi peste lacrimi ne curg pe obrajii ce tanjesc nespus dupa mangaierea sufletului pereche , lacrimi care parca nu se mai sfarsesc… Si cat e de firesc si de frumos sa iubesti si sa fii iubit in acelasi timp! Si cat e de frumos sa te daruiesti unei singure persoane si acea persoana sa se daruiasca doar tie!
Adesea intelegem cu mintea si cu inima lucrurile acestea, insa ceea ce nu intelegem este ca o inima ciuruita de patimi, sau o inima necoapta, nu este pregatita sa tina in ea o asa iubire, o iubire dumnezeiasca. Pentru ca de iubirea aceasta atarna o mare raspundere si o mare taina: doua suflete care merg impreuna , doua suflete care rodesc iubirea lor spre vesnicie.
La Dumnezeu lucrurile nu sunt de azi pe maine, ci toate merg spre dainuire vesnica. Numai noi reducem iubirea la statutul de “fost”, “fosta” sau “ex”, numai noi o facem sa fie trecatoare, iubind patimas.
Noi adesea iubim in goana inimii nebune si ne impiedicam la cele mai mici obstacole ale vietii. Aceasta pentru ca avem tendita sa iubim altfel decat a lasat Dumnezeu, de aici tragandu-ni-se toate necazurile. Si pentru ca nu vrem sa vedem ce vrea Dumnezeu de la noi, toata asteptarea noastra se transforma in deznadejde si agonie.
Nu intelegem ca pentru a iubi trebuie sa fim pregatiti sa suferim, sa rabdam si sa iertam. Iar noi tocmai aceasta refuzam sa invatam. De aceea stam pe vatra asteptarii si a singuratatii. Stam la copt ca sa infloreasca virutiile in noi.
Insa daca ne-am apropia mai mult de Dumnezeu am intelege si care este rostul si chemarea noastra pe care ne-a dat-o, iar daca vom sti rostul nostru vom sti si ce avem de facut ca sa fim pregatiti pentru a primi iubirea dupa care striga inima noastra atat de insetata. Vom sti ca implinirea noastra ca oameni este sa zidim iubirea care nu piere...