BBCode: [url=/stire/id/11-criza-politica-din-moldova-este-si-o-criza-spirituala]Criza politica din Moldova este si o criza spirituala.[/url]
La Chişinău deciziile politice care se iau, nu doar de la destituirea guvernului lui Valeriu Streleţ, în 29 octombrie 2015, ci chiar de mai mulţi ani, par să fie dictate de inconştienţă. Propunerea lui Vlad Plahotniuc, „marionetistul”, pe lista de patru posibili prim-miniştri propuşi preşedintelui Nicolae Timofti, pare să fie o adevărată ucidere a democraţiei din Moldova. Cât mai este…
Plahotniuc este de fapt cel căruia i se datorează acest haos politic care durează în Moldova practic încă de la alegerile legislative din noiembrie 2014. Dacă nu cu mult mai de mult. Interviu cu deputatul Valeriu Ghileţchi, PLDM dar şi membru al adunării parlamentare a Consiliului Europei, fost preşedinte al Federaţiei Europene a Bisericilor Baptiste. Un pastor baptist în politica Moldovei, dar şi a Europei…Cum de a fost posibil ?
In 2009, Federaţia Europeană Baptistă a sărbătorit 400 de ani de la fondarea primei biserici baptiste. Am avut onoarea de a fi ales preşedinte al acestei Federaţii, care regrupează mai multe uniuni baptiste din Europa, aproximativ 850 000, aproape un milion de credincioşi. Tot în 2009 am fost ales în Parlamentul Republicii Moldova, a fost o coincidenţă. Pentru mine chemarea de a fi pastor, de a predica Evanghelia, am simţit-o încă din tinereţe. Dar născându-mă şi crescând în URSS am ştiut ce înseamnă să fi un credincios în aceasta perioadă, şi de atunci am avut un vis. Visam ca oamenii să vadă că de fapt creştinii, şi în special creştinii baptişti, nu sunt oameni de mâna a doua, ci creştini foarte buni în societate, şi când a venit libertatea am folosit această ocazie, am fost primul creştin baptist din tot spatiul ex-sovietic care a candidat la o funcţie într-un parlament ; asta a fost în 1998, după trei ani parlamentul a fost dizolvat, am trecut printr-o criză politică, au venit comuniştii la putere, şi în următorii opt ani am fost episcopul Uniunii Bisericilor Creştine Evanghelice Baptiste din Moldova. Când mi s-a încheiat al doilea mandat, am simţit din nou nevoia să revin în politică, şi am candidat pe listele Partidului Liberal Democrat din Moldova. In 2009 s-au produs două evenimente, am fost ales preşedintele Federaţiei Baptiste Europene dar şi deputat în Parlament. Sigur, mai mulţi mă întrebau cum le voi împăca pe amândouă, deşi funcţia de preşedinte al Federatiei este une reprezentativă, onorifică, nu executivă. Uitându-mă înapoi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat. Am reuşit să reprezint federaţia, am început şi schimbarea în parlamentul Moldovei, dar şi în Moldova. După alegerile din 2009 am preluat cu partidul meu guvernarea… după 8 ani de zile de guvernare comunistă, era necesar. Lumea îşi dorea această schimbare. M-am implicat foarte mult în relaţiile externe, am fost numit membru al adunării parlamentare a Consiliului Europei. Am reuşit să organizez în 1998 un grup de rugăciune în parlamentul Republicii Moldova. In 2009 când m-am întors, am încercat iar, dar de data aceasta a fost ceva mai greu, dar totuşi am reuşit să oganizez periodic mici dejunuri cu rugăciune. Aveam invitaţi, discutam etc. Parlamentele, în toată lumea, sunt divizate pe criterii politice.
Cred că credinţa în Dumnezeu poate să ne ajute să trecem peste bariere politice. Poate fi un liant. Atunci când ne adunăm în acest grup de rugăciune nu mai conteaza din ce grup faci parte, contează ca avem o valoare în comun, această valoare este credinţa în Isus Hristos.
Pentru mine, ca şi creştin evanghelic are şi o dimensiune personală. Aici e mica diferentă dintre creştinii ortodocşi şi creştinii protestanţi. Noi când spunem că credem în Isus, noi ne asumăm această credinţă. Pentru ortodocşi a crede în Isus are mai mult un caracter cultural, nominal. Dar oricum există elemente care ne unesc şi astfel am decis să ne reunim în acest grup de rugăciune. In momente ca acestea te poti distanţa astfel de acele elemente politice care ne divizează. Poţi să te concentrezi asupra unor valori eterne, biserica, familia…Pleci de la o asemenea întâlnire cu o mai mare dorinţă de a face bine. Mai încărcat spiritual. Intr-o societate divizată, polarizată, oamenii au nevoie să vadă că avem valori comune. Chiar şi acum, în aceste momente de criză, când a fost lansat apelul pentru dialog social, eu am fost entuziasmat, dar nu s-a realizat mult, pentru că nu s-au găsit multe elemente comune. Fără elemente comune este foarte greu să creezi un dialog social. Dimensiunea spirituală poate fi un astfel de element. In ultimul meu discurs, când a fost demis guvernul Valeriu Streleţ, mi-am permis să ies cu Biblia în tribuna parlamentului şi am spus că eu cred că fără Dumnezeu şi fără credinţă personală noi nu vom reuşi. Este un lucru în care cred. Fără Dumnezeu şi fără credinţă nu vom reuşi.
Criza politică din Moldova este şi o criză spirituală. Scandalurile de corupţie, tot ceea ce se întâmplă în ţară, denotă si o profundă criză spirituală. Fără elementul credinţei în politică avem cu mult mai multe greutăţi în a reuşi. Acea frică de Dumnezeu întotdeauna te ajută. In politică tentaţiile sunt cu atât mai mari. Dar dacă ai credinta în Dumnezeu poti să te ridici.
Poţi cădea de foarte sus şi te poţi ridica. Dacă ai conştientizat că ai făcut rău, te opreşti, te pocăieşti, ceri iertare, te ridici, mergi mai departe. In Biblie există un text care spune că un neprihănit poate cădea de 7 de ori si se va ridica. Un altul poate cădea şi nu se va mai ridica.
Această criză spirituală nu se traduce şi printr-o migrare a creştinilor ortodocşi spre cei baptişti?
Creştinii ortodocşi sunt în mare parte creştini culturali. Dacă ţara este majoritar creştină şi tu te declari tradiţional creştin, în mod firesc. Dar de fapt deosebirea dintre creştinii protestanţi şi ceilalţi creştini traditionali este că un creştin protestant va insista mereu pe elementul credinţei personale. Tu trebuie să simţi că ai nevoie de Dumnezeu, să-ţi asumi credinţa în Isus Hristos. Când s-a prăbuşit URSS noi am descoperit un gol imens, un vacuum, o sete imensă de spiritual. Regimul comunist a creat această sete de lucruri spirituale. Când a venit libertatea, bisericile evanghelice au preluat iniţiativa de a predica Evanghelia, de a-i chema pe oameni spre Dumnezeu. Vorbim despre ortodocşi care au venit spre creştinii baptişti, dar de fapt vorbim despre oameni care nu conştientizaseră până atunci ce înseamnă să fi creştin, să crezi în ceva. Şi atunci când îi faci această invitaţie, şi el vine, este conştient că o face.
Eu am uneori discuţii aprinse cu colegii mei din Parlament, sau cu preoţii ortodocşi, care mă acuză de prozelitism. Mai ales în 1999, când am modificat legea cultelor şi am definit ce înseamnă prozelitismul. Atâta timp cât eu nu folosesc alte mijloace de constrângere a oamenilor, ci doar le împărtăşesc convingerile mele, acest lucru nu poate fi considerat prozelitism, este libertate de exprimare. Când am venit şi am predicat Evanghelia, oamenii au acceptat acest mesaj, provocarea făcută. In 1990 erau vreo 130 de biserici baptiste, acum avem vreo 450 de biserici baptiste, şi am crescut de la 10 000 la 20 000. Ne confruntăm şi cu un val imens de emigrare. Mulţi creştini baptişti au plecat spre Statele Unite. Creşterea s-a datorat în mare parte acelei sete spirituale, create în perioada sovietică, dar şi acelui activism al nostru.
Mai aveţi timp să predicaţi?
Regulat. Aproape în fiecare duminică. Pentru mine chemarea de a predica Evanghelia este pe primul loc, este o misiune. Predic în biserica mea, dar şi în alte biserici din ţară sau din străinătate.
Cred în puterea cuvântului. Cuvântul este cel care produce această schimbare. Dacă el este spus cum trebuie , dupa Sfânta Scriptura, printr-o trăire spirituală, el îi motivează pe oameni. Şi în politică ne bazăm pe puterea cuvântului. Doar atunci acând acest cuvânt are dimensiune spirituală puternică, el are o altă valoare.
Chiar şi când vorbesc în parlament, eu încerc să dau discursului meu o dimensiune spirituală. Are Isus undeva o vorbă, „despărţiti de Mine nu puteţi face nimic”. Mi se pare important acest lucru, nu putem să le separăm. Sunt convins că avem nevoie de Dumnezeu, avem nevoie de a crede în ceva, mai ales în această criză spirituală şi politică pe care o traversăm.
Cum rezolvăm întocmai criza politică prin care trece Moldova ? Cum vedeti următoarele şase luni ? Poate face ceva Dumnezeu în acest caz ?
Este o întrebare grea. Situaţia este foarte complicată, sunt multe emoţii şi prea puţină raţiune. Sunt lucruri care trebuie făcute pe termen scurt. Ar trebui să depăşim aceste disensiuni, să realizăm că prioritatea este ţara noastră. Dacă mă refer strict la Partidul Liberal Democrat din Moldova noi avem o lozincă, « Moldova înainte ! », şi cred că trebuie să ne-o asumăm. Trebuie să formăm un guvern pro-european şi să continuăm drumul pe care l-am început. Oricât de greu ar fi. Pentru a nu arunca Moldova în regres, în haos.
Pe termen lung avem nevoie să reabilităm spiritualitatea în ţară. Avem nevoie de un plan naţional de reabilitare morală şi spirituală. Dacă am avea azi alegeri anticipate, am vedea că nu avem lideri integri care să ne reprezinte. Fără moralitate, fără spiritualitate nu putem avea integritate. Trebuie să revenim la acele valori interne care sunt fundamentale pentru viitorul unei ţări. Pe termen lung trebuie să ne gândim la unele elemente de moralitate şi spiritualitate, care să ducă la apariţia unei generaţii care să aibă frică de Dumnezeu. Oameni care să trăiască ceea ce cred. Să nu spui una şi să faci alta. Dinc punct de vedere teologic, creştinii protestanţi ar putea fi numiţi liberali. In realitate însă suntem destul de conservatori. Intre ceea ce spui şi ceea ce faci mereu este o mică prăpastie. La noi este cu mult mai mică. Noi, baptiştii, ne-am străduit mereu ca ceea ce spunem şi ceea ce facem să fie una, sau să fie separate doar de o mai mică distanţă.
Atunci când eşti nedreptăţit, poţi face trei lucruri, toate greşite: să te retragi, să ai resentimente care te duc în final la depresie, să te răzbuni. Trebuie să ai o atitudine pozitivă faţă de orice criză. Oricât de greu ţi-ar fi, trebuie să ai în vedere ceea ce e pozitiv. Există în Biblie un text foarte frumos care spune că toate lucrează împreună spre binele celui ce crede în Dumnezeu. Şi apoi trebuie să mergi înainte, să acţionezi, să mergi înainte, nu să stai şi să plângi. In Biblie este un caz clasic interesant, al regelui David, care îşi avea copilul bolnav, şi el intrase într-un post negru. Toţi au rămas miraţi că după ce a murit copilul el s-a spălat, îmbrăcat, si era liniştit. AtuncilL–au întrebat cum de e posibil ??! Iar el le-a răspuns : „El la mine nu va mai veni, eu la el voi merge, dar într-un fel viaţa merge înainte. Trebuie să am o atitudine pozitivă”. Sunt lucruri în viaţă pe care nu le mai putem schimba. Ce s-a întâmplat nu mai poate fi schimbat. Suntem cu toţii nedreptăţiţi într-un sens. Chiar politic vorbind. Insă întrebarea mea este mai ales nu ce-au facut partenerii noştri de coaliţie, ci cum să fac eu să nu fiu ca ei. Al treilea gest, în fine, este acceptarea faptului că trăim într-o lume nedreaptă.
Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – INTERVIU: „Criza politică din Moldova este şi o criză spirituală”