Citește Biblia DCC Psalmii capitolul 49

11. Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.
Gen 4.17
Cain s-a împreunat cu nevasta sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. El a început apoi să zidească o cetate şi a pus acestei cetăţi numele fiului său Enoh. ;

12. Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie.
Ps 49.20
Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai. ;Ps 39.5
Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână, şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine. (Oprire) ;Ps 82.7
Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.” ;

13. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. – (Oprire)
Luc 12.20
Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” ;

14. Sunt duşi ca o turmă în Locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi Locuinţa morţilor le este locaşul.
Ps 47.3
El ne supune popoarele, El pune neamurile sub picioarele noastre. ;Dan 7.22
până când a venit Cel Îmbătrânit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, şi a venit vremea când sfinţii au luat în stăpânire împărăţia. ;Mal 4.3
Şi veţi călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenuşa sub talpa picioarelor voastre, în ziua pe care o pregătesc Eu, zice Domnul oştirilor. ;Luc 22.30
ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.” ;1Cor 6.2
Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? ;Apoc 2.26
Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri. ;Apoc 20.4
Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani. ;Iov 4.21
Li se taie firul vieţii: mor şi tot n-au căpătat înţelepciunea! ;Ps 39.11
Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui: îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare. (Oprire) ;

15. Dar mie, Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din Locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. – (Oprire)
Ps 56.13
Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii. ;Osea 13.14
Îi voi răscumpăra din mâna Locuinţei morţilor, îi voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde îţi este ciuma? Locuinţă a morţilor, unde îţi este nimicirea? Căinţa este ascunsă de privirile Mele!” ;

16. Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva şi când i se înmulţesc vistieriile casei;

17. căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se coboară după el.
Iov 27.19
Se culcă bogat şi moare despuiat; deschide ochii şi totul a pierit. ;

18. Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,
Deut 29.19
Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea, chiar dacă aş urma după pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beţia la sete.” ;Luc 12.19
şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!” ;

19. căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge şi nu va mai vedea lumina niciodată.
Gen 15.15
Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. ;Iov 33.30
ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii. ;Ps 56.13
Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii. ;

20. Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.
Ps 49.12
Dar omul pus în cinste nu dăinuie, ci este ca dobitoacele care se taie. ;Ecl 3.19
Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. ;

«Capitolul 48 capitolul 49 din 150 Capitolul 50»

Sari la capitolul:

Distribuie pe: | | | |