Citește Biblia DCO 2 Imparati capitolul 22
11. Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, şi-a sfâşiat hainele.
12. Şi împăratul a dat porunca aceasta preotului Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Şafan, lui Acbor, fiul lui Mica, lui Şafan, logofătul, şi lui Asaia, slujitorul împăratului:
13. "Duceţi-vă şi întrebaţi pe Domnul pentru mine, pentru popor şi pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărţii acesteia care s-a găsit; căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinţii noştri n-au ascultat de cuvintele cărţii acesteia, şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea."
14. Preotul Hilchia, Ahicam, Acbor, Şafan şi Asaia, s-au dus la proorociţa Hulda, nevasta lui Şalum, fiul lui Ticva, fiul lui Harhas, păzitorul veşmintelor. Ea locuia la Ierusalim, în cealaltă mahala a cetăţii. După ce i-au vorbit,
15. ea le-a zis: "Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Spuneţi omului care v-a trimis la mine:
16. ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Iată, voi trimite nenorociri asupra locului acestuia şi asupra locuitorilor lui, după toate cuvintele cărţii, pe care a citit-o împăratul lui Iuda.
17. Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate lucrărilor mâinilor lor, mânia Mea s-a aprins împotriva locului acestuia, şi nu se va stinge.'
18. Dar să spuneţi împăratului lui Iuda, care v-a trimis să întrebaţi pe Domnul: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre cuvintele pe care le-ai auzit:
19. ,Pentru că ţi s-a mişcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă şi de blestem, şi pentru că ţi-ai sfâşiat hainele, şi ai plâns înaintea Mea, şi Eu am auzit, - zice Domnul. -
20. De aceea, iată, te voi adăuga la părinţii tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău, şi nu-ţi vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia\", Ei au dus împăratului răspunsul acesta.
meniu prim"Adevărurile care rămân doar în minte și nu sunt trăite practic ne hrănesc tot atât de puțin ca o mâncare ce rămâne în cămară.
~ Richard Wurmbrand ~